„Trauma și sufletul” reprezintă o lucrare importantă a lui Donald Kalsched. Autorul abordează sufletul uman în contextul în care viața ne pune la încercare prin înfruntarea unei suferințe care ne poate atinge într-un mod profund și ne poate face să trăim o realitate greu de înțeles și îndurat. Această experiență reprezintă o realitate pe care nu ne-am fi putut imagina că o putem trăi și care ne face să ne întrebăm dacă mai este posibil să mai trăim o viață cu suflet după ce am trecut prin momentele grele ale copilăriilor noastre.
Modul în care autorul redă misterul universului interior al pacienților săi cu istoric traumatic, ne aduce în prim plan profunzimea sufletului uman care ne este prea puțin cunoscut, ilustrând în același timp resursele inimaginabile ale inconștientului, care deschid o cale către o altă realitate a lumii, una diferită de cea a traumei și a întunericului.
Atunci când experimentăm în viață ceva mai mult decât putem metaboliza în mod conștient, în interiorul psihicului nostru se produce o fragmentare, o înstrăinare de noi înșine, simțim că ne închidem în interiorul nostru, că ceva vital din noi este încarcerat și ne simțim sufletul pierdut.
Toate acestea reprezintă răspunsuri la un eveniment traumatic, la o suferință umană ce ne obligă să renunțăm la o parte din noi înșine pentru a ne putea păstra în viață. Acea parte vitală și inocentă din noi înșine este însă păstrată în inconștient în vederea unei evoluții viitoare care ne permite să ne continuăm viața, chiar dacă prețul plătit este unul mare și greu de îndurat.
În acest sens, lucrarea lui Kalsched pune accent pe această lume interioară a pacientului traumatizat aducând în discuție visele pacienților, vise care exprimă o lume interioară a traumei ce este trăită ca o lume tiranică, agresivă, unde „sufletul identificat cu inocența a fost sacrificat și abandonat într-o altă lume, unde puterile spirituale din această lume îl și protejează, dar îl și persecută pe pacient”. (Kalshed, p.40)
Când personalitatea este nevoită să se dezintegreze ca răspuns la o experiență dificilă, este greu de îndurat pentru suflet, acesta nu poate să se dezvolte în personalitatea fragmentată iar întrebarile care apar sunt: Ce se întâmplă în interiorul nostru cu adevărat? Cum trăiește psihicul nostru această suferință? La ce anume din noi înșine renunțăm pentru a putea supraviețui?
O experiență traumatică, spune Kalshed, este trăită ca un șoc care afectează integritatea personalității și amenință să-l fragmenteze pe copil până în miezul său. Efectul traumei este resimțit ca o stingere a unei părți interioare vitale a individului care este atât de importantă pentru ca persoana să se poată simți, mai târziu în viață, o ființă reală. Odată cu această fărâmițare, are loc și o „rupere salvatoare” a sufletului, pe care o numim disociere. Disocierea încapsulează acea scânteie vitală și o păstrează în inconștient pentru a fi revendicată mai târziu. Această disociere este trăită ca o deconectare de propriul corp, de propriile emoții și ne lasă cu dificultatea de a trăi viața cu bucurie, fiind înstrăinați de noi înșine.
Kalsched vorbește foarte frumos despre necesitatea de a înțelege lumea interioară ca răspuns la traumă și că așa cum ne păstrăm ochii deschiși și percepem lumea exterioară, pentru a putea renaște este nevoie să ne păstrăm și ochii închiși, ațintiți asupra viselor și a imaginilor interioare din inconștientul nostru. Visele și inconștientul ne redau lumea interioară a traumei astfel încât să putem vedea în întregime profunzimea sufletului nostru. Această lume poate fi resimțită ca o suferință insuportabilă, greu de trăit, dar pe care este necesar să o vedem și să o reîntâlnim, doar pentru a fi înțeleasă și resemnificată altfel, într-un mod în care ne putem recăpăta speranța și ne putem fi alături cu blândețe, iubire și acceptare a ceea ce suntem.
De cele mai multe ori, spațiul terapeutic analitic reprezintă pentru pacient un cadru conținător și securizant, în care, împreună cu psihoterapeutul se poate revedea și reîntâlni această lume dureroasă și înfricoșătoare ce a încătușat atât de mult timp energia vitală a psihicului, lume care a înstrăinat pacientul de adevărata sa valoare interioară.
Emoțiile trăite de pacienții cu un istoric de traumă, cum ar fi teama, rușinea, vinovăția, furia, pot fi copleșitoare și pot leza miezul personalității acestora într-un mod profund, funcționând ca niște oglinzi deformatoare ce împiedică posibilitatea de întregire a celor două lumi interioare, a traumei și a lumii dincolo de traumă, unde putem găsi resurse interioare iar vitalitatea și bucuria vieții pot fi dobândite.
De multe ori, în această vâltoare a temerilor și a singurătății, a înstrăinării de sufletul nostru, inconștientul ne redă prin intermediul viselor, ancore și putere de a face față durerii insuportabile. În această direcție, lucrarea de față redă un compendiu de vise ale pacienților care au trecut printr-o experiență traumatizantă, care au ținut piept întunericului ce îi invăluia, care s-au lăsat pradă durerii într-un mod conștient și care au reușit în cele din urmă să regăsească VIAȚA.
Autorul subliniază foarte frumos modul în care psihicul nostru lucrează pentru noi și cum inconștientul susține și conduce pacienții către regăsirea de sine, aducând la suprafață problematici relevante pentru viața lor. Visele erau trăite de pacienți ca adevărate comori care le revelau acestora că nu erau singuri în această călătorie interioară, în luptele pe care le duceau și că ceva din adâncul psihicului le venea în ajutor.
În lucrarea sa „Civilizația în tranziție”, Jung spunea: „În fiecare dintre noi mai există un altul, pe care nu-l cunoaștem. Ne vorbește prin intermediul viselor și ne spune cât de diferit ne vede în comparație cu modul în care noi ne vedem pe noi înșine. Așadar, atunci când ne aflăm într-o situație dificilă pentru care nu găsim nicio soluție, el ar putea să fie cel care să aprindă undeva o lumină care să ne schimbe radical atitudinea”. (p.153)
Invitația acestei lucrări este una specială în care analistul jungian Donald Kalsched ne încurajează în căutarea lucrurilor nevăzute ale inimii și sufletului, care pot fi accesate cu ajutorul viselor și a imaginilor oferite de inconștient. Doar luând contact cu mesajele inconștientului putem să ne eliberăm, să ne înțelegem durerea și suferința, să o îmbrățișăm, pentru ca mai apoi să găsim sursa frumuseții și a sensului mult așteptat.
Bibliografie:
- Kalsched, D. (2020). Trauma și sufletul – O abordare psiho-spirituală a dezvoltării umane și a întreruperii sale, Ed. Herald.
- Jung, C. G. (2011). Civilizaţia în tranziţie, Opere complete 10, Ed.Trei