„Pe măsură ce reușeam să traduc emoțiile în imagini, adică să găsesc acele imagini care se ascundeau în ele, se instaura liniștea interioară. Daca m-aș fi mulțumit cu emoțiile și aș fi făcut lucrurile așa, probabil că aș fi fost sfâșiat de conținuturile inconștientului. Poate că le-aș fi putut disocia, scinda, dar atunci aș fi căzut indiscutabil victima nevorzei și, în cele din urma, conținuturile inconștientului tot m-ar fi distrus. Experimentul meu m-a învățat cât de salutară este din punct de vedere terapeutic capacitatea de a conștientiza imaginile care zac îndărătul emoțiilor.”- Carl Gustav Jung
Creativitatea este una dintre formele instinctuale în care se manifestă energia noastră psihică. Prin expresia fizică a creativității putem aduce în conștiință, într-un mod simbolic conținuturi psihice ascunse sau bine păstrate în inconștient: emoții pe care nu le putem accepta sau numi, amintiri pe care le-am reprimat pentru a ne proteja de suferință, traume care ne-au provocat și copleșit la un moment dat în viață și pe care partea de “supraviețuitor” din psihicul nostru le-a “ferecat” în inconștient pentru a putea fi în continuare funcționali, fantezii sau dorințe neconforme cu normele familiale sau ale societății în care trăim.
Expresia fizică a creativității poate lua forme variate, de la a așterne pe foaie versuri încărcate de simbolistică, la a da frâu liber mâinilor în a modela o bucata de lut sau la a așterne forme și culori pe panză/hârtie prin pictură sau desen. Creativitatea poate fi pusa în joc într-un mod vindecător și în alte forme dinamice precum: dansul, improvizația, psihodrama. Putem deveni creativi în expresia energiei creative atât timp cât ne lașam conduși de aceasta fără a judeca forma în care ea alege să se exprime.
De multe ori și pentru mulți dintre noi creativitatea, aceasta energie curgătoare, a fost blocată chiar din fragedă copilărie prin atitudinea judicativă sau indiferentă a părinților sau îngrijitorilor care au valorizat proeminent partea rațională și logică a manifestării psihice, sau, care nu au încurajat expresia interiorului copilului într-o formă creativă.
Funcționarea preponderent rațională trimite într-un con de umbră, în inconștient, partea noastră creativă și energia creatoare și secătuiește psihicul conștient de “bogăția” vindecătoare care ar deriva din aceasta alchimizare a conținuturilor psihice inconștiente.
Acest fapt este reversibil și deblocarea acestei energii duse în inconștient se poate realiza prin conștientizarea modalității noastre de a funcționa și a trai în unitendintă, cu focus exclusiv pe aspectul rațional, logic și prin a ne da voie să accesam mai mult emisfera dreaptă a creierului, cea care este responsabilă cu aptitudinile creative, vizuale și de intuiție.
Arta a fost utilizată ca terapie timp de secole, însă expresia de „terapie prin artă“ a apărut în secolul XX, atunci când un artist britanic, Adrian Hill, internat cu tuberculoză într-un sanatoriu a descoperit valentele terapeutice și vindecătoare ale expresiei creativității prin pictură și desen și a devenit un promotor al acestui tip de terapie printre ceilalți pacienți ai sanatoriului.
O contribuție importantă pentru răspândirea folosirii artei în procesul terapeutic a avut-o și psihoterapeutul elvețian Carl Gustav Jung. El a descoperit importanta lucrului cu desenele sau modelajul făcute în cadrul unui proces psihoterapeutic, considerând imaginile desenate sau modelate ca punți către inconștient și un prim pas către conștientizare, întrucât, tot ceea ce devine conștient apare mai întâi ca imagine.
Jung considera că arta e un instrument important în explorarea inconștientului și își încuraja pacienții să-și picteze visele. Jung însuși folosea pictura pentru autocunoaștere, Cartea Roșie fiind o valoroasă mărturie a procesului său interior.
Răspunsurile pe care le putem primi de la inconștientul nostru înțelept daca ne dăm voie să-i accesam conținuturile și să le dam o formă conștientă prin desen, de exemplu, pot să ne deschidă o cutie a Pandorei încărcată de resurse vindecătoare pe care le putem folosi pentru a ne zugrăvi viața în culorile pe care ni le dorim, culori ale unui suflet liniștit, întreg, nescindat.
